Despre iubirea vrajmasilor

“Iată stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide, voi intra la el, şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20) 

Numărul 30 (2014), Duminica a 19-a după Rusalii
(Predica de pe munte - Iubirea vrajmaşilor)

 

Evanghelia: Luca 6, 31-36*

Zis-a Domnul: “Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea faceţi-le şi voi lor. Şi dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Şi dacă le faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii tot aşa fac. Şi dacă daţi cu'mprumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire aveţi?

 Că şi păcătoşii le dau cu'mprumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu'mprumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui-Preaînalt; că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv.”

“Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”. (Matei 5, 44-45) 

Sufletul nu poate avea pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmaşi. Sufletul învăţat să se roage de harul lui Dumnezeu iubeşte şi-i este milă de fiece făptură şi mai cu seamă de om, pentru care Domnul a pătimit pe cruce şi a suferit cu sufletul pentru noi toţi.

Domnul m-a învăţat să iubesc pe vrăjmaşi. Fără harul lui Dumnezeu nu putem iubi pe vrăjmaşi, dar Duhul Sfânt ne învaţă iubirea, şi atunci ne va fi milă chiar şi de demoni, pentru că s-au dezlipit de bine şi au pierdut smerenia şi iubirea de Dumnezeu.

Vă rog, fraţilor, faceţi o încercare. Dacă cineva vă ocărăşte sau vă dispreţuieşte sau smulge ce e al vostru, sau prigoneşte Biserica, rugaţi pe Domnul zicând: “Doamne, noi toţi suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi şi întoarce-i spre pocăinţă!” 

Şi atunci vei purta în chip simţit harul în sufletul tău. La început sileşte inima ta să iubească pe vrăjmaşi, şi Domnul, văzând dorinţa ta cea bună, te va ajuta în toate, şi experienţa însăşi te va povăţui. 

Dar cine gândeşte rău de vrăjmaşi, acela n-are în el iubirea lui Dumnezeu şi nu-L cunoaşte pe Dumnezeu.

Dacă te vei ruga pentru vrăjmaşi, va veni la tine pacea; iar când vei iubi pe vrăjmaşi, să ştii că un mare har al lui Dumnezeu viază întru tine; nu zic că este deja un har desăvârşit, dar e de ajuns pentru mântuire. Dacă însă îi ocărăşti pe vrăjmaşii tăi, aceasta înseamnă că un duh rău viază întru tine şi aduce gânduri rele în inima ta; pentru că aşa cum a spus Domnul, “din inima omului ies gândurile bune şi gândurile rele” (Mt 15,19).

Omul bun gândeşte: “Tot cel ce rătăceşte de la adevăr piere” şi, de aceea, îi este milă de el. Dar cine n-a învăţat de la Duhul Sfânt să iubească, acela nu se va ruga pentru vrăjmaşi. 

Cine a învăţat de la Duhul Sfânt să iubească, acela se întristează toată viaţa pentru oamenii care nu se mântuiesc şi varsă multe lacrimi pentru popor şi harul lui Dumnezeu îi dă puterea de a iubi pe vrăjmaşi.

Dacă nu-i iubeşti, măcar nu-i ponegri şi nu-i înjura; şi acesta va fi un lucru bun. Dar dacă cineva îi blestemă şi-i înjură, e limpede că un duh rău viază în el şi, dacă nu se pocăieşte, va merge după moarte acolo unde sălăşluiesc duhurile cele rele.

 Să izbăvească Domnul orice suflet de o asemenea nenorocire!

Înţelegeţi! E atât de simplu. Sunt vrednici de milă oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu sau care se împotrivesc Lui. 

Inima mea suferă pentru ei şi lacrimi curg din ochii mei. Pentru noi şi raiul şi chinurile sunt limpezi: le cunoaştem prin Duhul Sfânt.

 Aceasta a spus-o şi Domnul: “Împărăţia lui Dumnezeu e înăuntrul vostru” (Lc 17, 22)! Aşa că încă de aici începe viaţa veşnică; şi chinurile veşnice încep şi ele tot încă de aici.
 Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ică și Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu,2001
 citeste continuarea http://www.parohiapreston.org.uk/wp-content/uploads/2014/10/Glasul-Domnului-Duminica-a-19-a-dupa-Rusalii-Predica-de-pe-munte-Iubirea-vrajmasilor-2014.pdf

,, Din intelepciunea Sfintilor Parinti ,, SFATURI DUHOVNICESTI

Invataturi duhovnicesti

Cea mai mare realizare spre care poate aspira omul este a se apropia de Dumnezeu si a se uni cu El. Fiindca Domnul zice: „Fiti desavarsiti” (Mat. 5,48), iar Sf. Pavel: „Staruiti a implini exact si cu toata convingerea tot ceea ce Dumnezeu voieste” (Colos. 4,12).

Fiindca sunt multi care zic ca viata de desavarsire consta in postiri, privegheri, metanii, dormiri pe pamant, si alte asprimi de acestea ale corpului.
Si multi altii socot, ca perfectiunea se afla in rugaciunile mentale, in sihastrie, retragere, tacere, sau in a trai dupa o lege a cumpatarii si masurii.
Dar numai aceste virtuti nu sunt desavarsirea crestina pe care o cautam noi, ci sunt numai mijloace si instrumente folosite de om pentru dobandirea harului Sfantului Duh, iar uneori sunt chiar roada Sfantului Duh.

Oamenii duhovnicesti pedepsesc corpul cu astfel de asprimi pentru ca el se razvrateste impotriva Facatorului si pentru a-l tine intotdeauna umilit si supus slujirii lui Dumnezeu.

Viata si desavarsirea duhovniceasca nu consta in orice alte lucruri, ci in acestea:

– cunoasterea bunatatii si maririi lui Dumnezeu,
– a nimicniciei si inclinarii noastre la orice rau;
– in iubirea de Dumnezeu si lepadarea de sine,
– in supunerea nu numai fata de Dumnezeu, dar si fata de toate creaturile, pentru dragostea de Dumnezeu,
– in respingerea oricarei vointi a noastre si perfecta ascultare de vointa divina,
– in dorinta de a face toate aceste lucruri numai spre slava lui Dumnezeu, fiindca El voieste ca noi sa-l iubim si sa-I slujim.
-in dragostea si iertarea neconditionata a celui ce sa predat cu totul in Voia lui Dumnezeu, smerindu-se intru totul.
-in slujirea si ajutarea aproapelui, punerea in slujba aproapelui, in dragostea si iubirea aproapelui.

Aceasta este legea dragostei scrisa de Dumnezeu in inimile dreptcredinciosilor:
– e lepadarea de noi insine pe care o cere Dumnezeu de la noi,
– este jugul dulce si sarcina usoara a lui Iisus,
– este supunerea fata de vointa dumnezeiasca la care ne indeamna Rascumparatorul nostru, cu propriul exemplu si cu glasul Lui.

Daca esti atent si cu grija a distruge toate poftele si toate patimile tale, vei fi mai bineplacut lui Dumnezeu si-L vei sluji mai bine decat torturandu-ti corpul si postind mai mult decat vechii eremiti.

E necesar sa duci un vesnic razboi impotriva ta si, pentru a fi victorios in acest razboi nevazut, trebuie sa fii inarmat cu patru lucruri:
1) sa nu te increzi in tine insuti;
2) sa te increzi intotdeauna numai in puterea si ajutorul lui Dumnezeu;
3) sa lupti intotdeauna, fara sa cedezi, cerand continuu ajutor de la Dumnezeu;
4) sa te rogi neincetat.
5) sa faci ascultare de duhovnic in toate, fara cartire
6) citeste Sfinta Scriptura si cat mai multe carti duhovnicesti mantuitoare de suflet si pune-le in practica.

Sfantul Nicodim Aghioritul „Razboiul nevazut” ,, pag. 9-14