Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 20 ianuarie 2016




Nu am, Maica mea Preasfântă, roade bune de-adunat:
La tot pasul, eu greşelii totdeauna am urmat


Şi, căzând în ea, Stăpână, de nimica m-am făcut –

Ani-s duşi, iar eu, Măicuţă, drumul nici n-am început.

Mă aşteaptă Domnu-n capăt – cum să fac să vin la El?

Sunt, de patimi, grea,-ntuneric mă acoperă grozav,Mi-e ţărâna răzvrătită, sufletul îmi e bolnav!

Inima mi-e rea, Stăpână, din ea, ies numaidecât Patimi multe, din adâncul de-ntuneric zăvorât…

Cum să fug de ale mele aplecări către păcat? Cum să mă dezbrac de mine ca de-un lucru lepădat?

Aş fugi –dar unde, oare, eu de mine să m-ascund? Ori încotro mi-ar fi paşii, tot în mine mă afund…

Mă rog, Maică Preacurată, însăţi tu să mă preschimbi , Fă-mă viu rărunchi de cântec învelit într-un cuvânt

De-nchinare şi slăvire. Dă-mi, spre Domnul, mult avânt, Ca, din capăt de cărare, unde stau nepriceput,

Să pun azi şi eu pe Cale pasul meu de început.

sursa online

Părinte, vă mărturisesc în frica lui Dumnezeu: în patru ani de Teologie n-am învătat atât cât am învătat aici în două săptămâni!"


  Odata, a venit la mine un preot de departe,  tânăr, după ce terminase Teologia, trimis să stea două săptămâni si să învete slujba Sfintei Liturghii. M-am împrietenit cu el, ca să putem discuta tot. Si i-am spus asa: „Părinte, când mă vezi pe mine la Altar că fac o miscare pe dreapta, să mă întrebi de ce am făcut-o pe dreapta si de ce n-am făcut-o pe stânga. Eu am să-ti explic de ce! Ori îti spun c-am gresit, ori îti spun eu ceva. N-o fac eu degeaba. Întreabă-mă orice!"
Si m-am ocupat de el. Stiti ce mi-a spus după două săptămâni? „Părinte, vă mărturisesc în frica lui Dumnezeu: în patru ani de Teologie n-am învătat atât cât am învătat aici în două săptămâni!"

Parintele Arsenie Papacioc  ,,Sfaturi duhovnicesti ''




Pilda 
,,Cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura”



  Sătucul de la poalele castelului fu trezit în zori de glasul crainicului castelanului, care dădea citire în piață unei vestiri.
- Preaiubitul nostru stăpân îi cheamă pe toți bunii și credincioșii săi supuși să ia parte la petrecerea prilejuită de sărbătoarea zilei sale de naștere.
Pentru fiecare se va pregăti un dar. Stăpânul cere însă la rându-i tuturora să-i dea o mână de ajutor: să binevoiască aceia care vor veni la petrecere să aducă acolo niște apă ca să umplem puțul castelului, de acum secat…
Crainicul reluă de mai multe ori vestirea, apoi întoarse spatele mulțimii și, însoțit de gărzi, o porni spre castel.
În sat se răspândiră de îndată diverse zvonuri.
- Vai, tot tiran a rămas! Are destule slugi ca să poată să-i umple puțul… eu voi duce o ulcică de apă: să-i ajungă!
- Ba nu, el a fost mereu bun și milostiv! De aceea eu voi duce un butoiaș!
- Ba eu doar un… degetar!
- Iar eu un butoi!
În dimineața petrecerii, pe drumul care urcă spre castel se putea vedea un straniu alai.
Unii împingeau din răsputeri butoaie mari sau gâfâiau cărând vedre mari pline cu apă.
Alții, luându-și în râs tovarășii de drum, duceau pe tăvi carafe mici sau ulcele cu apă.
Alaiul intră astfel în curtea castelului. Fiecare goli apa adusă în puțul castelului, lăsând într-un ungher vasul în care o adusese, îndreptându-se apoi plin de bucurie înspre sala unde avea să aibă loc ospățul.
Fripturi și vinuri, dansuri și cântece se înlănțuiau, fără încetare, până când, spre seară, stăpânul castelului le aduse tuturora mulțumire cu vorbe meșteșugite și se retrase în odăile sale.
- Și darul făgăduit? Mormăiră unii, supărați și dezamăgiți.
Alții vădeau, dimpotrivă, o bucurie deplină. ”Stăpânul nostru ne-a dăruit cea mai minunată petrecere!”
Înainte de a pleca, fiecare trecu să-și ia înapoi vasul în care adusese apa. Atunci izbucniră strigăte ce iute se transformară într-o rumoare, care cuprindea și exclamații de bucurie și urlete de mânie.
Vasele fuseseră umplute până la gură cu bani de aur!
- Ah, dacă aș fi adus mai multă apă..”Dați și vi se va da… căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura”




  Într-un sat extins, ce se situa lângă un râu, exista o moară veche. De ani de zile roata era pusă în mişcare de acţiunea apei. Acum însă ţăranii nu-şi mai prelucrau terenurile, fiindcă nu se mai merita. Făina cumpărată era mai ieftină decât cea produsă la această moară. Astfel moara primi o nouă funcţiune: a fost transformată într-un uriaş generator de curent electric. Acesta asigura curentul electric pentru cei 200 de locuitori din sat. 

Când seara soarele apunea şi luminile erau aprinse, electricitatea venea de la râu. Într-o noapte se întâmplă ceva ciudat. Fiecare element al roţii prinse viaţă - şi începură să vorbească: spiţele, butucul, lopeţile, cercul de scândurele. Nu era o conversaţie plăcută: se jigneau între ele. O spiţă strigă nervoasă: "Vrem să ne rotim invers. De mâine mă voi mişca în sens opus". Iar alta spunea: "Nu, e greşit. Trebuie să ne învârtim pe lateral". 
Atunci începură şi lopeţile să se plângă: una voia la stânga, alta la dreapta. Unele lemne, care formau cadrul cercului, spuneau: "Nu mai vreau să fiu roată". Iar altele: "Aş vrea să fiu o roată de vânt". Se auzeau de asemenea câteva voci care atenţionau: "Fiţi mulţumite şi rămâneţi la locurile voastre!". Dar cearta se încinse din ce în ce mai mult. Şi, în cele din urmă, roata se dezmembră. Fiecare element merse pe drumul său. Atunci generatorul se opri, curentul se întrerupse şi în case şi pe stradă se întunecă.

_
Când nu există înțelegere și armonie nu există comuniune, iar când nu există comuniune nu există nici comunitate.


sursa http://romanidiaspora.blogspot.com


Rugăciunea  Stareţilor  de la Mănăstirea  Optina






Doamne, dăruieşte-mi ca să primesc cu linişte sufletească toate ale zilei de azi. Învredniceşte-mă să mă încredinţez întru totul preasfintei voii Tale.

În tot ceasul şi în toată vremea zilei de azi, povăţuieşte-mă şi în toate mă sprijineşte.

Oricare ar fi veştile acestei zile, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi întărit în credinţa si fa-ma sa inteleg că peste toate este sfântă voia Ta.

În toate faptele şi cuvintele mele, Tu călăuzeşte-mi simţirile.

Învaţă-mă să fiu deschis şi înţelept cu fiecare din mădularele familiei mele duhovniceşti, pe nimenea să nu amărăsc, pe nimenea să nu întristez.

Doamne, dă-mi putere să port osteneala zilei de astăzi şi toate întâmplările din vremea ei.

Doamne, lumineza-mi mintea si toate ale mele cu Lumina Ta si da-mi intelepciune si pricepere, pocainta adevarata si darul rugaciunii curate si necontenite.

Doamne, iarta-i si-i miluieste pe toti crestinii si tot omul de pe acest Pamant, caci toti sunt lucrul mainilor tale.

Doamne, miluieste si pe fratii mei, familia mea, prietenii si dusmanii mei, vii si adormiti, dezleaga-i de toate legaturile celui rau si le iarta lor toate cate le-au gresit in aceasta viata  si-i pomeneste intru Imparatia Ta.

Doamne, ajuta-i si-i indrepteaza dupa marea ta iubire de oameni  pe cei in suferinte, boli, necazuri, lipsuri, ispite, pe cei ce au ratacit de la Calea Ta si mantuieste-i precum ii Voia Ta.

Doamne, ajuta-ma sa pun lacat gurii mele si sa nu mai pacatuiesc impotriva aproapelui nici macar cu gandul.

Călăuzeşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert. Amin

***

Rugaciunea de dimineata a ultimilor Stareti de la Optina:

Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.


Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.

În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate.

 Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.
Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.

***


Rugăciune pentru izbavirea de Antihrist a Sfântului Anatolie († 1922) de la Optina

Să mă izbăveşti, Doamne, de cursele vicleanului şi urâtorului de Dumnezeu, antihrist, celui ce va să vină curând şi ascunde-mă de răutatea lui în pustia cea tainică a mântuirii Tale.

 Dăruieşte-mi, Doamne, putere şi bărbăţie ca să mărturisesc cu tărie Numele Tău cel Sfânt, să nu fug de frica diavolului şi să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, nici de Sfânta Ta Biserică.

Dăruieşte-mi, Doamne, şi ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentru păcatele mele şi Te îndură de mine, Doamne, în ceasul Înfricoşătoarei Tale Judecăţi ! Amin.








Psalmii, rostul lor si in ce conditii se citesc.

Spre urcarea pe cararea mantuirii, Sfintii Parinti  ne indeamna sa citim Psaltirea si Sfanta Scriptura, caci cuvintele  din aceste carti au o puterea foarte mare asupra tamaduirii si curatirii de intinaciune a sufletului, aducand in suflet starea de pocainta  si dorinta de a trai o viata curata, caci Duhul Sfant curata ochii mintii si ai sufletului , aratandu-ne Voia lui Dumnezeu si ne indeamna sa pazim poruncile Lui.

Fie ca trecem prin ispite grele, avem boli si lipsuri  grele de indurat, Psaltirea ,,rupe,, puterea vrajmasului asupra sufletului si a trupului, descatusandu-ne din stransoarea si lucrarea diavoleasca, care prin pacatele comise anterior de noi, dau dreptul duhurilor rele asupra noastra.
Desigur, Psaltirea ajuta foarte mult crestinul care, dupa ce s-a spovedit, pune inceput bun, lasand pacatele si patimile urate , imbratisand virtutea blandetii si a iubirii de aproapele, facand fapte bune, ajutand pe cei in nevoie, smerindu-si inima si mintea, caci omul mandru si viclean este uraciune in fata Domnului.

 In manastiri, maicile citesc acesti psalmi pentru crestinii ce se afla in diverse necazuri si suferinte.

Crestinul spovedit si preferabil impartasit, va cere permisiunea si binecuvantare duhovnicului sau. 

Cat timp se citeste Psaltirea, negresit se tine post miercurea si vinerea in timpul anului, inclusiv in cele patru posturi de peste an randuite de Biserica, 
si aici ma refer nu numai la postul alimentelor, ci si cel al curatiei gandurilor si faptelor.

Psalmii se citesc si in functie de anumite trebuinte sau nevointe.
Am sa dau cateva exemple : pentru a spori duhovniceste se citeste psalmul 92,iar pentru a avea rabdare si stapanire de sine se cade a se citi psalmul 120.

Un sfat : nu incercati sa cititi psaltirea fara a discuta cu duhovnicul si cereti binecuvantare.

Doamne ajuta

VREMURI TULBURI IN CARE SE ZBATE ROMANUL CRESTIN 



         

Vrei sa fii mantuit ? Urmeaza in cuvant,in fapta, in traire, in necaz si prigoana cuvantul Domnului : Ia crucea si urmeaza-mi Mie !


 Sunt vremuri tulburi.Vremurile de pe urma.Vremurile de apoi.Vremurile in care minciuna si haosul domneste peste tot. Inclusiv in inima omului moden.


Vremuri de rastriste, in care crestinul a uitat cu desavarsire menirea sa pe acest pamant.

 Dureros lucru,unii au uitat nu numai de Dumnezeu, ci si de cei dragi : parinti, bunici, sora  si neam. Tinerii nu mai doresc sa auda de cele sfinte,au alte interese si scopuri  in viata.

Din cauza pacatului, inima e piatra de stanca: fara mila,compasiune,dragoste.

Un singur scop au oamenii in ziua de astazi : banii, averea si puterea. 
Printre aceste trei indeletniciri ,Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu-si mai are locul.

Ne aducem aminte de Dumnezeu doar cand ne doare, fie ca avem un necaz,o boala incurabila,o tragedie. In marea Sa mila si bunatate El ne ajuta, insa iar,imediat dupa,uitam cu viteza luminii de Dumnezeu.

Stau si ma intreb, oare ce va face oare crestinul nostru in zilele cand Antihristul va face prapad printre cei credinciosi ? 
Spunea Sfantul Serafim de Sarov ca vor sti ce sa faca in acele vremuri ingrozitoare doar acei care prin osteneala vor dobandi Harul Domnului. Domnul nu va uita de ei, asa cum nici ei nu au uitat de El. Sa luam aminte deci.
Sa luam aminte sa nu pierdem timpul. Cat inca mai avem mila de la Domnul, sa traim cu viata sfanta, citind Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti, punandu-le in practica. Sa ascultam intru toate de cuvantul duhovnicului, sa cerem sfat in momentele importante din viata noastra. Si binecuvantare.
Cuvantul blajin sa-l indrume pe cel cazut din familie .Iertarea si mila sa va fie perna de capatai.
Spovedania nu este suficienta, mai trebuie si cainta noastra zilnica pentru faradelegile comise.
Lacrimile de cainta sterg petele de pe haina botezului, iar  milostenia sa fie facuta pe masura pacatului. 
Daca ai facut un avort, sa ai grija de un copil ( fie el si vecin ) ca de propriul tau copil pana va avea putere acesta sa-si castige singur cele necesare. Adica : bani, haine, mancare, taxe, medicamente, etc.  Si apoi -lacrimi de cainta, ca tu viata nu mai poti pune in loc. De crescut - il cresti, dar viata, cum s-o pui in loc ? 

Ca parinti,  daca copiii  nu vor sa ia aminte sa traiasca dupa Cuvantul Domnului , sa stam noi o ora in plus la rugaciune , pentru ei. Toata viata, sa cerem mila si indurare si pentru noi, si pentru cei din casa si familie. 

Pe cei adormiti sa-i pomenim pe la manastiri, sa dam pomana pentru iertatrea pacatelor lor.
Cate zile avem, atatea zile sa-i pomenim. Pentru ca nu poate mintea omeneasca sa suporte la vedere acele chinuri la iad. Nu poate. Sa-i pomenim daca avem putinta si la sapte manastiri an de an.Si pe cei vii din familie, si pe cei adormiti.
Iar la sfarsitul Acatistului ( sau Pomelnicului ) sa fie scrisa mentiunea : ,,si cu toti ai lor din neam in neam.,,


Doamne ajuta.

cu mare drag, Maica Filofteia